În memoria bunicii mele, "Mamaie"





Bunicii noștri și-au terminat treaba pe acest pământ

Au trecut prin războaie, sărăcie și foamete,

Prin frig când prășeau pământul toamna,

Prin ploi când culegeau cu grijă poama.


Ne-au învățat cât de mult contează

Să ajuți și să fii un om blând

Să asculți și să fii dulce în vorbă

Să dai din puținul tău unui suflet amărât.


Bunicii noștri aveau atât de puține lucruri,

Dar erau fericiți cu adevărat

Când își vedeau pruncii mari își spuneau

Că nici o amintire nu-i de lepădat.


Părinților noștri să le mulțumim acum,

Cât mai au suflare pe acest pământ

Să ne amintim că au plâns și râs

În același timp cu noi

Ne-au ținut în brațe strâns

În vremuri de demult pe care le vrem înapoi.


Și-au bătătorit palmele de atâta muncă

Să aibă ce să pună, zi de zi, pe masă

Iar seara când veneau cu plasa plină de bunătăți

Numai zâmbete se auzeau prin casă.



- în memoria lu` mamaie -

D. 06.01.2021